Noul Cod al amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor (CATUC): ce se schimbă pentru verificatori, experți, diriginți și RTE

Articolul 575 din cod stabilește că acesta intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, Partea I, și precizează explicit că intrarea în vigoare este automată: aplicarea codului nu este condiționată de adoptarea legislației secundare sau terțiare. Practic, codul se aplică de la acea dată chiar dacă normele de aplicare încă nu există.

La data intrării în vigoare se abrogă, conform art. 576 alin. (3):

• Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, în întregime;
• Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, în întregime;
• din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții: art. 1–9, art. 11–40 și art. 42–44 — adică practic tot capitolul sistemului calității și al responsabilităților factorilor implicați;
• Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 350/2001 (Ordinul nr. 233/2016), cu excepția a trei anexe, și Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 (Ordinul nr. 839/2009).

Cea mai vizibilă schimbare conceptuală: art. 370 înlocuiește sistemul de încadrare a construcțiilor în categorii de importanță cu încadrarea în clase de consecințe, o abordare bazată pe riscurile asociate avarierii construcției — pierderi de vieți omenești, pierderi economice, consecințe culturale, sociale și de mediu.

Codul prevede reguli de echivalare cu sistemul actual:

• CC1 corespunde categoriei de importanță D și clasei de importanță-expunere IV — construcții de importanță redusă;
• CC2 corespunde categoriei C și clasei III — importanță normală;
• CC3 corespunde categoriei B și clasei II — importanță deosebită;
• CC4 corespunde categoriei A și clasei I — importanță excepțională, vitală.

Aici este schimbarea cea mai consistentă pentru verificatorii de proiecte. Astăzi verificarea se face pe cerințe fundamentale, fără o gradare formală a adâncimii verificării. Codul introduce patru niveluri de verificare, corelate cu clasa de consecințe a construcției (art. 440–444):

• NVP1 (CC1) — nu mai există obligația verificării de către un verificator atestat; răspunderea pentru respectarea normativelor revine exclusiv arhitecților și inginerilor care au elaborat proiectul;
• NVP2 (CC2) — verificare calitativă amănunțită: date de intrare, încadrarea în clasa de consecințe, memoriul tehnic, constructibilitatea, corectitudinea principială a pieselor desenate, conținutul proiectului, existența caietului de sarcini pentru exploatare;
• NVP3 (CC3) — suplimentar față de NVP2: revizuirea tuturor calculelor efectuate de proiectant, planuri și detalii la nivel detaliat, corespondența între calcule și desene;
• NVP4 (CC4) — suplimentar față de NVP3: calcul paralel și independent, cu instrumente cel puțin egale cu cele ale proiectantului. Diferențele valorice între calculul proiectantului și cel al verificatorului nu pot depăși 5%; peste acest prag proiectul se revizuiește și verificarea se reia.

Codul delimitează explicit misiunea verificatorului tehnic (art. 445): fazele verificate sunt PAC, PTh și DE; verificatorul nu verifică studiile de fezabilitate, nu verifică lucrările pe șantier și nu răspunde de dispozițiile de șantier — cu excepția consolidărilor și a clădirilor monument istoric. Misiunea se încheie la predarea proiectului, în afara acelor excepții.

Este interzisă expres orice intervenție a verificatorului în alegerea sau modificarea soluțiilor de proiectare arhitecturală sau inginerească: rolul lui este exclusiv de a certifica respectarea cerințelor fundamentale pentru care este atestat.

Răspunderea rămâne severă (art. 446): 10 ani de la predarea/recepția construcției pentru concluziile verificărilor și, după acest termen, pe toată durata de existență a construcției pentru viciile structurii de rezistență rezultate din nerespectarea normelor de proiectare în vigoare la data realizării ei.

Până acum verificarea era, în practică, activitatea unei persoane fizice atestate. Codul reglementează la art. 449 și persoana juridică: societăți de verificare tehnică a proiectelor, autorizate de ministerul de resort, cu obligația de a avea angajați verificatori de proiecte atestați, un sistem de management al calității, registru electronic de evidență actualizat trimestrial și asigurare de răspundere civilă profesională.

Confirmarea dreptului de practică al societăților se face o dată la 5 ani. Când proiectul este verificat de o astfel de societate, răspunderea pentru verificarea tehnică revine societății. Societățile pot colabora contractual cu verificatori atestați pentru cerințele pe care nu le acoperă cu personal propriu.

Dreptul de practică al expertului tehnic se acordă pe durată nedeterminată și se confirmă periodic, din 5 în 5 ani, pe baza dovezii de experiență și a cursurilor de pregătire profesională continuă (art. 436). După împlinirea vârstei de 70 de ani, confirmarea se face anual, strict pe condițiile de capacitate de muncă și sănătate.

Codul păstrează incompatibilitatea de fond: expertizarea unui proiect nu poate fi făcută de aceeași entitate care a elaborat proiectul sau care i-a făcut verificarea tehnică. Expertizarea construcțiilor din Lista Monumentelor Istorice se face numai de experți atestați suplimentar în domeniul protejării monumentelor istorice.

Nou: sinteza raportului de expertiză tehnică se înregistrează în Registrul Național al Construcțiilor, iar expertizele la construcțiile existente se consemnează obligatoriu în cartea tehnică a construcției (art. 437).

Autorizarea și confirmarea periodică rămân la I.S.C. (art. 382 alin. 2). Dreptul de practică se acordă pe durată nedeterminată și se confirmă periodic, iar condițiile de autorizare — inclusiv cele de capacitate de muncă și sănătate — se stabilesc prin ordin de ministru.

Codul clarifică o situație frecventă în practică: I.S.C. poate autoriza aceeași persoană atât ca diriginte de șantier, cât și ca responsabil tehnic cu execuția, ca „specialist în execuție”, urmând ca aceasta să exercite una dintre cele două profesii în funcție de contractul în care este implicată, cu respectarea regimului incompatibilităților (art. 459 alin. 3). Rămâne interdicția ca dirigintele să cumuleze, pe aceeași lucrare, proiectarea, execuția, verificarea sau expertiza.

Ambele profesii primesc obligații noi de evidență: registru electronic de evidență a activității, ținut la zi, și participarea la cursuri de perfecționare profesională continuă. Pentru lucrările la construcții din Lista Monumentelor Istorice este nevoie de autorizare suplimentară în domeniul protejării monumentelor istorice.

Este una dintre schimbările cu efect practic imediat asupra costului de a profesa. Codul cere expres încheierea unei asigurări de răspundere civilă profesională, valabilă pe durata exercitării dreptului de practică, pentru: experți tehnici atestați (art. 439), verificatori tehnici (art. 445), societăți de verificare (art. 449), diriginți de șantier (art. 456) și responsabili tehnici cu execuția (art. 459).

Separat, la lucrările de intervenție asupra construcțiilor existente devine obligatorie încheierea unor asigurări de către beneficiar, dezvoltator, proiectant și executanți (art. 285 alin. 3). Excepție: beneficiarul unei locuințe unifamiliale care este și utilizatorul final al acesteia.

Art. 386 enumeră cerințele fundamentale pe care construcțiile trebuie să le îndeplinească pe toată durata ciclului lor de viață: rezistență mecanică și stabilitate; securitate la incendiu; igienă, sănătate și mediu înconjurător; siguranța și accesibilitatea în exploatare; protecție împotriva zgomotului; economie de energie și izolare termică; utilizare sustenabilă a resurselor naturale — și, nou față de Legea nr. 10/1995, emisii în mediul exterior al construcțiilor.

Codul interzice expres derogarea de la cerințele fundamentale prin contracte încheiate între părți. Aplicarea concretă pe domenii, categorii de construcții și specialități de instalații urmează să fie stabilită prin regulamente și reglementări tehnice.

Regula din art. 9 al Legii nr. 50/1991 — cea pe care o descrie astăzi pagina noastră despre cerințele fundamentale — este preluată și rescrisă în art. 317 din cod. Partea de arhitectură se semnează de arhitect cu diplomă recunoscută de statul român, indiferent de clasa de consecințe; prin excepție, pentru construcții încadrate în CC1 și aflate în afara zonelor protejate, poate semna și conductorul arhitect sau urbanistul cu drept de semnătură acordat de Ordinul Arhitecților din România.

Părțile de inginerie se semnează de ingineri constructori, de instalații, peisagiști sau din alte domenii de inginerie, conform competențelor dobândite, indiferent de clasa de consecințe — iar pentru construcțiile din CC1 aflate în afara zonelor construite protejate, și de subingineri din domeniul construcțiilor.

Art. 285 și art. 438 păstrează și întăresc lanțul de documente pentru lucrările de intervenție: studii de diagnosticare, expertize tehnice întocmite de experți atestați pentru cerințele fundamentale relevante și, după caz, audit energetic întocmit de un auditor energetic pentru clădiri atestat. Auditul energetic nu este necesar la lucrările de intervenție în primă urgență.

În regie proprie se pot realiza numai lucrări de întreținere și reparații curente. Codul interzice expres realizarea în regie proprie a oricărui alt tip de intervenție la clădiri existente, indiferent de clasa lor de consecințe.

Codul nu desființează profesiile și nu schimbă autoritățile care le atestă. Art. 382 confirmă repartizarea actuală: ministerul de resort atestă verificatorii de proiecte, experții tehnici și auditorii energetici pentru clădiri; I.S.C. autorizează responsabilii tehnici cu execuția și diriginții de șantier; ANRE atestă verificatorii și experții pentru obiectivele din sectorul gazelor naturale; ministerul culturii atestă specialiștii pentru monumente istorice, potrivit Legii nr. 422/2001.

Nu sunt abrogate Legea nr. 372/2005 privind performanța energetică a clădirilor, Legea nr. 422/2001 privind monumentele istorice, Legea nr. 184/2001 privind profesia de arhitect și Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale.

Important pentru practica de zi cu zi: art. 577 alin. (5) prevede că Regulamentul privind verificarea și expertizarea tehnică a proiectelor, aprobat prin HG nr. 925/1995, rămâne în vigoare până la data modificării lui. La fel rămân în vigoare, până la modificare, regulamentele din HG nr. 766/1997, Regulamentul de recepție (HG nr. 273/1994) și Regulamentul privind controlul de stat al calității în construcții (HG nr. 492/2018).

Ordinele de atestare și autorizare în vigoare — Ordinul MDLPA nr. 817/2021 pentru verificatori și experți, Ordinul MDRT nr. 1496/2011 pentru diriginți, Ordinul MDRAP nr. 1895/2016 pentru RTE — nu figurează în lista de abrogări exprese din art. 576 alin. (3). Codul prevede însă că metodologiile de atestare se vor aproba prin ordin al ministrului și că orice dispoziții contrare se abrogă, așa că raportul dintre ordinele actuale și cod se va clarifica pe măsură ce apar normele noi.

Codul prevede o serie de termene care contează pentru cine are proceduri în curs:

• Procedurile de elaborare, avizare și aprobare a documentațiilor de urbanism și de amenajare a teritoriului demarate anterior intrării în vigoare rămân supuse legii de la data inițierii lor (art. 582 alin. 1).
• Certificatele de urbanism emise anterior își păstrează valabilitatea, iar autorizațiile se emit în baza avizelor solicitate prin ele (art. 582 alin. 4).
• În 120 de zile de la publicare, toate autoritățile și entitățile emitente de avize, acorduri și autorizații care aveau proceduri raportate la Legea nr. 350/2001, Legea nr. 50/1991 și Legea nr. 10/1995 își actualizează procedurile conform codului (art. 583 alin. 4).
• Până la 31 decembrie 2026, autoritățile centrale și locale își revizuiesc regulamentele de organizare și funcționare și procedurile operaționale (art. 578 alin. 1).
• Trimiterile din alte acte normative la dispozițiile abrogate se consideră făcute la cod (art. 583 alin. 3).

Data exactă a intrării în vigoare depinde de publicarea în Monitorul Oficial, care nu era confirmată la data acestei intrări. OAR anunță intrarea în vigoare până la finalul lunii august 2026 — adoptarea codului este un jalon asumat de România prin PNRR. Surse juridice indică numărul Legea nr. 169/2026 și Decretul de promulgare nr. 720/2026; numărul și data Monitorului Oficial rămân de confirmat.

Rămân de clarificat prin legislație secundară: metodologiile de atestare a verificatorilor și experților, metodologia de încadrare în clase de consecințe (până la aprobarea ei se aplică anexa nr. 6 la cod), procedura de autorizare a societăților de verificare și modul în care atestările actuale, exprimate pe cerințe fundamentale și domenii, se vor raporta la noile niveluri de verificare NVP1–NVP4.

Până atunci, recomandarea practică pentru beneficiari rămâne aceeași: verifică specialistul în registrele oficiale ale autorității care îl atestă, cere-i atestatul pe cerința de care ai nevoie și confirmă că dreptul de practică este valabil la zi.