Verificarea proiectelor de construcții: când este obligatorie și cine o face

Verificarea documentației tehnice de către verificatori atestați este cerută pentru obținerea autorizației de construire — proiectul nesemnat de verificatorii atestați pe cerințele aplicabile nu poate fi autorizat.

Criteriul după care se stabilesc excepțiile se schimbă însă de la 25 august 2026. Până atunci se aplică regula din Legea nr. 10/1995, care excepta câteva construcții simple: locuințe parter sau parter plus un etaj și anexe gospodărești din mediul rural și din satele aparținătoare orașelor. De la 25 august 2026 acest criteriu dispare odată cu articolele care îl conțineau, iar singura excepție prevăzută de Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor (Legea nr. 169/2026) este încadrarea construcției în clasa de consecințe CC1 — indiferent dacă este la oraș sau la sat, cu unul sau cu două niveluri. Pentru CC1, verificarea de către un verificator atestat nu mai este necesară, iar răspunderea pentru respectarea normativelor de proiectare revine exclusiv arhitecților și inginerilor care au elaborat proiectul (art. 440 alin. 3 și art. 441).

Atenție la o consecință care se pierde ușor: excepția privește doar verificarea proiectului, nu sistemul calității în ansamblu. Art. 375 alin. (4) prevede că sistemul calității se aplică tuturor construcțiilor, inclusiv celor care nu necesită autorizație de construire, indiferent de clasa de consecințe. Încadrarea în clasa de consecințe este obligația proiectantului, iar stabilirea unei clase inferioare celei indicate de lege este interzisă — deci nu este o portiță prin care un proiect poate fi scos din verificare.

Important: verificarea nu este o formalitate. Verificatorul răspunde pentru conținutul verificării și poate cere modificarea soluțiilor tehnice care nu respectă cerințele fundamentale. Din 25 august 2026 răspunderea lui este de 10 ani de la predarea sau recepția construcției și, după acest termen, pe toată durata de existență a construcției pentru viciile structurii de rezistență rezultate din nerespectarea normelor de proiectare (art. 446).

Astăzi verificarea se face pe cerințe fundamentale, fără o gradare formală a adâncimii ei. Codul introduce patru niveluri de verificare, corelate cu clasa de consecințe a construcției (art. 440–444):

• NVP1 (CC1) — fără verificator atestat; răspund arhitecții și inginerii care au elaborat proiectul;
• NVP2 (CC2) — verificare calitativă amănunțită: datele de intrare și corectitudinea încadrării în clasa de consecințe, memoriul tehnic, constructibilitatea, corectitudinea principială a planurilor, secțiunilor și detaliilor, conținutul proiectului și existența caietului de sarcini pentru exploatare;
• NVP3 (CC3) — suplimentar față de NVP2: revizuirea tuturor calculelor efectuate de proiectant, planuri și detalii la nivel detaliat, corespondența între calcule și desene;
• NVP4 (CC4) — suplimentar față de NVP3: calcul paralel și independent, cu instrumente cel puțin egale cu cele ale proiectantului. Diferențele valorice față de calculul proiectantului nu pot depăși 5%; peste acest prag proiectul se revizuiește, iar verificarea se reia.

Până la 25 august 2026, verificarea este în practică activitatea unei persoane fizice atestate, independentă de proiectant. De la 25 august, codul recunoaște explicit și persoana juridică: societățile de verificare tehnică a proiectelor, autorizate de ministerul de resort, care au angajați verificatori atestați, sistem de management al calității, registru electronic de evidență și asigurare de răspundere civilă profesională (art. 440 alin. 2 și art. 449). Când proiectul este verificat de o astfel de societate, răspunderea pentru verificarea tehnică revine societății, care poate colabora contractual cu verificatori atestați pentru cerințele neacoperite cu personal propriu.

Regula de independență rămâne neschimbată în ambele regimuri: verificarea se face numai de specialiști care nu au participat la elaborarea proiectului.

O cerință aparte pentru clădirile de patrimoniu: verificarea proiectelor de intervenție la construcții înscrise în Lista Monumentelor Istorice se face numai de verificatori atestați suplimentar în domeniul protejării monumentelor istorice (art. 440 alin. 5). Atestatul pe cerința fundamentală nu este suficient — cere și atestatul Ministerului Culturii.

Verificarea se face pe cerințe fundamentale de calitate, fiecare cu domenii și coduri proprii. Cele mai des întâlnite:

• A1, A2 — rezistență mecanică și stabilitate (A1: structuri din beton, beton armat, zidărie sau lemn; A2: structuri din metal, lemn și materiale compozite), cu niveluri de atestare I și II;
• B1 — siguranță și accesibilitate în exploatare pentru construcții civile;
• Cc, Ci — securitate la incendiu, pe partea de construcții, respectiv de instalații;
• D1 — igienă, sănătate și mediu înconjurător;
• E — economie de energie și izolare termică;
• F — protecție împotriva zgomotului;
• Is, It, Ig, Ie — instalații sanitare, termice, de gaze, respectiv electrice.

Art. 386 din cod ridică lista cerințelor fundamentale de la șapte la opt, adăugând „emisii în mediul exterior al construcțiilor" la cele din Legea nr. 10/1995. Codul interzice expres derogarea de la cerințele fundamentale prin contracte încheiate între părți.

Domeniile și simbolurile pe care se face atestarea nu se schimbă însă automat: ele se stabilesc prin ordin al ministrului, nu prin cod, iar până la apariția unei metodologii noi rămâne în vigoare lista din Ordinul MDLPA nr. 817/2021. La fel rămâne de clarificat prin legislație secundară modul în care atestările actuale, exprimate pe cerințe și domenii, se vor raporta la nivelurile NVP1–NVP4.

Proiectantul îți spune pe ce cerințe trebuie verificat proiectul; tu alegi verificatori atestați exact pe acele cerințe și, ideal, activi în județul proiectului. Un proiect obișnuit de locuință are nevoie de verificare cel puțin pe cerința de rezistență (A1/A2), iar în funcție de specific și pe alte cerințe.

Din 25 august 2026 merită cerute două lucruri în plus: dovada asigurării de răspundere civilă profesională, obligatorie pe durata exercitării dreptului de practică (art. 445 alin. 1 lit. f), și confirmarea că dreptul de practică este valabil la zi. Mențiunile privind suspendarea dreptului de practică se consemnează în registrele publice ale autorităților care le gestionează (art. 572 alin. 11), așa că verificarea în registru acoperă și situația în care atestatul există, dar dreptul de practică este suspendat.

Pe verificatori.ro poți filtra verificatorii după cerință și județ, poți vedea toate atestările fiecăruia și poți trimite gratuit aceeași cerere de ofertă către mai mulți profesioniști ca să compari termenele și onorariile.