Ce mai rămâne din Legea nr. 10/1995 după 25 august 2026: două articole

Temeiul este identic peste tot în text: art. 576 alin. (3) lit. c) din cod abrogă „dispozițiile art. 1-9, art. 11-40 și ale art. 42-44 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare”. Portalul a aplicat abrogarea și la nivel de capitol, nu doar de articol:

• capitolul I — abrogat integral, cu tot cu art. 1–7;
• capitolul II — își păstrează titlul, „Sistemul calității în construcții”, pentru că un singur articol supraviețuiește: art. 10. Sunt abrogate art. 8, art. 9, art. 11–21 și art. 21^1;
• capitolul III — abrogat integral, cu toate secțiunile lui și cu art. 22–34, inclusiv art. 22^1 și art. 22^2;
• capitolul IV — abrogat integral, cu art. 35–40;
• capitolul V — își păstrează titlul, „Dispoziții finale și tranzitorii”, cu art. 41 rămas în vigoare și art. 42–44 abrogate.

Art. 10 reglementează activitatea de reglementare în construcții: elaborarea de reglementări tehnice în domeniu și activitățile corelative — cercetare, testări, documentații, studii, audit, bănci de date, realizare de prototipuri. Alineatul (2), în forma modificată în 2022, precizează ce cuprind reglementările tehnice și cine le aprobă: ordin al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, cu excepția reglementărilor specifice pentru construcțiile inginerești din infrastructura de transport de interes național, care se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor.

Art. 41 spune că regulamentele cu privire la componentele sistemului calității în construcții se elaborează de minister și se aprobă prin hotărâri ale Guvernului, cu o excepție introdusă în 2023 pentru infrastructura rutieră, feroviară, aeriană, navală și de metrou — acolo, Regulamentul privind recepția construcțiilor se elaborează de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii. Alineatul (2) trimite procedurile de aplicare a acestor regulamente la ordin de ministru.

Niciunul dintre cele două nu conține vreo obligație pentru un verificator de proiecte, un expert tehnic, un diriginte de șantier, un responsabil tehnic cu execuția, un investitor sau un executant. Sunt articole despre cum se produc normele, nu despre cine ce face pe un proiect.

Suprapunerea se vede la lectura în paralel cu textul codului. Art. 377 din cod — „Activitatea de reglementare în construcții” — reia conținutul art. 10, inclusiv excepția pentru infrastructura de transport de interes național, și adaugă publicarea reglementărilor tehnice în Monitorul Oficial și pe pagina de internet a ministerului. Art. 375 alin. (3)–(5) reia conținutul art. 41: regulamentele componentelor sistemului calității se aprobă prin hotărâre a Guvernului, procedurile de aplicare prin ordin de ministru, cu aceeași excepție pentru recepția construcțiilor din infrastructura de transport.

Cu alte cuvinte, cele două articole rămase în Legea nr. 10/1995 sunt exact acelea al căror conținut codul îl preia aproape cuvânt cu cuvânt. Din 25 august 2026 vor exista, în paralel, două texte care spun același lucru. Pentru practică, diferența este nulă — dar merită știut, ca să nu se citească supraviețuirea lor ca pe o rămășiță de fond a vechiului regim al calității.

Tot ce însemna obligație, răspundere sau sancțiune este acum în cod, la alte numere de articol:

• sistemul calității în construcții și componentele lui — art. 375 și art. 376;
• cerințele fundamentale aplicabile construcțiilor, acum opt la număr — art. 386;
• încadrarea construcțiilor, prin clasele de consecințe CC1–CC4 care înlocuiesc categoriile de importanță — art. 370;
• verificarea tehnică a proiectelor și nivelurile de verificare NVP1–NVP4 — art. 440–444; obligațiile și răspunderea verificatorului tehnic — art. 445–446; societățile de verificare tehnică — art. 449;
• atestarea, obligațiile și răspunderea experților tehnici — art. 436–439;
• atribuțiile și obligațiile dirigintelui de șantier — art. 456; ale responsabilului tehnic cu execuția — art. 459;
• contravențiile la regimul construcțiilor și amenzile — art. 570–571; suspendarea dreptului de practică — art. 572.

Aici este partea cu efect direct asupra muncii de zi cu zi. Art. 577 din cod menține în vigoare, până la data modificării lor, tocmai regulamentele aprobate prin hotărâri de Guvern în temeiul art. 41:

• alin. (5) — Regulamentul privind verificarea și expertizarea tehnică a proiectelor, expertizarea tehnică a execuției lucrărilor și a construcțiilor, precum și verificarea calității lucrărilor executate, anexă la HG nr. 925/1995. Este instrumentul de lucru al verificatorilor și al experților tehnici și rămâne pe loc;
• alin. (3) — anexele nr. 1–5 la HG nr. 766/1997: regulamentele privind activitatea de metrologie, conducerea și asigurarea calității, stabilirea categoriei de importanță a construcțiilor, urmărirea comportării în exploatare și agrementul tehnic;
• alin. (6) — Regulamentul privind recepția construcțiilor (HG nr. 273/1994) și HG nr. 845/2018, pentru recepția din infrastructura rutieră și feroviară de interes național;
• alin. (7) — Regulamentul privind controlul de stat al calității în construcții (HG nr. 492/2018);
• alin. (8) — Regulamentul privind activitatea de reglementare în construcții și categoriile de cheltuieli aferente (HG nr. 203/2003).

Din lista de mai sus, anexa nr. 3 la HG nr. 766/1997 — Regulamentul privind stabilirea categoriei de importanță a construcțiilor — rămâne în vigoare până la modificarea ei, în timp ce codul introduce, la art. 370, încadrarea în clase de consecințe. Codul prevede și regulile de echivalare între cele două sisteme: CC1 corespunde categoriei D, CC2 categoriei C, CC3 categoriei B, CC4 categoriei A.

Practic, de la 25 august 2026 vor circula ambele limbaje: clasele de consecințe, în documentele întocmite după cod, și categoriile de importanță, în cele întocmite după regulamentul încă în vigoare și în documentațiile mai vechi. Echivalarea din cod este puntea între ele.

Pentru actele normative, codul rezolvă problema din oficiu: art. 583 alin. (3) prevede că, în toate cazurile în care legi speciale sau alte acte normative fac trimitere la dispoziții abrogate sau modificate prin cod, trimiterea se consideră a fi făcută la cod. Normativele, ordinele și hotărârile care citează astăzi Legea nr. 10/1995 nu rămân, deci, fără temei peste noapte.

Separat, art. 583 alin. (4) dă un termen de 120 de zile de la publicarea codului pentru ca toate autoritățile și entitățile emitente de avize, acorduri și autorizații care au norme și proceduri raportate la Legea nr. 350/2001, Legea nr. 50/1991 și Legea nr. 10/1995 să își actualizeze procedurile.

Regula de la alin. (3) privește însă actele normative. În documentele de lucru — contracte de proiectare și de verificare, caiete de sarcini, referate de verificare, formulare-tip și borderouri care citează „Legea nr. 10/1995” — textul rămâne exact cum a fost scris, iar actualizarea trimiterilor rămâne în sarcina părților. După 25 august, o astfel de trimitere duce la articole abrogate.

Forma consolidată păstrează, după art. 44, nota cu prevederile care nu au fost încorporate în textul republicat și care se aplică în continuare ca dispoziții proprii ale actelor modificatoare: art. IV din Legea nr. 177/2015 și art. II, III și V din Legea nr. 163/2016. Acestea nu figurează în lista de abrogări din art. 576 alin. (3) lit. c), care privește strict articolele Legii nr. 10/1995.

La nivel de obligații nu se schimbă nimic din ce contează când contractezi: verificarea proiectelor, expertiza tehnică, dirigenția de șantier și responsabilitatea tehnică cu execuția rămân, cu aceleași autorități care atestă și autorizează. Se schimbă documentul pe care îl deschizi când vrei să verifici o afirmație — după 25 august 2026, Legea nr. 10/1995 nu mai răspunde la aproape nicio întrebare practică.

Recomandarea rămâne cea de dinainte: caută specialistul în registrul public al autorității care îl atestă, cere-i atestatul pe cerința fundamentală de care ai nevoie și confirmă că dreptul de practică este valabil la zi.